Post

Visualizzazione dei post da 2015

Vernacolando III

U Mari --- Anima rand’in perpetuu movimentu Mundu ‘ndo mundu chin’i vit’è putenti Portun’apertu intr’o fund’i ‘llabbissu Quando s’incazz’e fhjuffhjunu fort’i venti Pe cu ‘nci cari non c’è sarvamentu I dett’i l’antichi rinn’u ver’o spissu “Iapri l’occhi c’a mari non c’è taverna” In ch’è lisciu in chi cangia all’intrhasattu, se scur’e manca ‘ncielu pur’a lanterna sulu pregari si pot’u Crucifissu Ma quand’è calm’è ‘ntavulu tuttu chjattu Bon’e tranquillu cu tutt’è u meggh’amicu Non cerca nenti, sul’u giustu riguardu E a tutti runa, pecchì non è mindicu, Pisc’a mangiari senza nuju cuntrattu Sulu, ‘nda rina, mi piaci mi mu vardu, Comu na naca mi calm’u so rumuru, Mi ‘mbrazz’e catugghja, mi faci cuntentu C’u fhjauru ru sali ‘nda ‘ll’aria mi curu, È sempri viatu, quand’u rassu, e mai tardu. Francesco Tripodi   15/07/2015

Vernacolando II

A vit’è donu --- Campari tantu pé campari Non è mai na cosa ‘nzertata U non aviri nent’i fari Port’a test’a mala strhata S'hav’a penzari e lavurari S'hav’a caminari e non fuìri Quandu ‘nci voli, riposari E cu cumincia hav’a finiri A vita vera non si tingi E quandu brisci, e quandu scura Perciò nenti fungi né gringi Quand’è troppu cott’o s’è crura C’è tanta genti sofferenti Chi non si ciangi strhati strhati E nui chi non avimu nenti Ciangimu sempri pé minchjati Campari tantu pé campari È sempri sign’i putruneria A vita s’hav'a rispettari Pé tutt’è donu, puru pé mia. Francesco Tripodi   01/07/2015

Vernacolando

U palorgiu --- Nu pezz’i spagu ra giusta misura Nu chiov’i reci ca testa tagghjata ‘Nda na pir’i lignu tutta ‘llisciata Si teni strhittu cu manu sicura Iettulu ‘nterra e fallu girari Vinci a partita cu ‘cchjù a longu dura U mar'a cu perdi, u cori ‘nci scura, ‘Ntacchi chi chiova ‘nda pir’a sfeggiari Su gari sentuti, ma senza latri, ‘Nci voli bravura e puru furtuna C’è cu ‘ntacchi ‘nda pira non ‘ndavi una È u palorgiu ru megghju, chiu i me patri. Francesco Tripodi   25/06/2015

....e mi manchi tanto

Immagine
Grazie, Mamma Non ci vuole molto per capire Che l’unica cosa certa è La roccia su cui la tua casa Ha fatto poggiare ogni cosa La vita è il dono più prezioso Da custodire nel modo più geloso Per render speciale quel cuore Che con infinito amore Lo ha fatto crescere dentro di sé Mamma grazie perché Mi hai fatto esistere Mi hai fatto vedere la luce del sole E dato tutto il suo calore Mamma sarai Per la vita sempre sarai Luce ferma per me Che illuminerà la mia notte buia La tua dolcezza e il tuo amore Saranno il chiarore dell’alba Il tempo sa bene cosa fare Al mondo non c’è nessuno che Lo possa fermare Ci guida attraverso le età Da bimbi alla senilità Ma quello che non potrà cambiare Che non potrà  mai minimamente scalfire È il bene che io ti vorrò È il bene che mi vorrai La vita si sa passerà Ma tu nel mio cuore una dimora fissa avrai